joi, 30 septembrie 2010
miercuri, 14 iulie 2010
15-07-2010
luni, 22 martie 2010
21.03.2010
Sunt uimitoare starile de spirit ale omului si sunt uimit cat de repede se poate trece de la o stare la alta.Eu dimineata eram intr-o stare depresiva.(...)M-am descarcat de toate grijile pe care oamenii obisnuiti le considera banalitati dar pe mine ,,banalitatile,, astea ma cocoseaza mai tare decat un mos.Sunt momente in care nu mai pot face fata situatiei, ma depaseste.
Dupa amiaza a fost nevoie de doar 1 ora sa stau singur cu verisoara mea de 2 anisori ca sa ma puna intr-o buna dispozitie.E o scumpete de fata.Pun pariu ca inveseleste orice depresiv cu nazbatiile ei.Stateam si ma uitam la ea, ce ingeras frumos a putut sa iasa dintr-n tata betiv si o mama, o mama cu probleme.Ea nu are nici o vina a tot ce se intampla.Nu stie ca mama-sa se da de ceasul mortii cum sa o imtretina de pe o zi pe alta si ea totusi e vesela tot timpul si plina de energie.
Mai pe seara am dat o tura cu masina prin oras.E duminica seara, toata lumea a iesit la o plimbare.Mai peste tot masini frumoase, stilate si a mea e frumoasa dar se diferentia printr-o chestie de restul-->lipsea fata din dreapta.Si nu lipsea din cauza motivului ca ocupantul scaunului moare primul la accident ci din alt motiv.Ma uitam pe trotuar peste tot era cate un baiat sau mai multi tinundu-se de mana cu cate o fata.Poate a avut dreptate psihologul cu care am vorbit la internare.Imi spunea ca eu nu pot sa ma integrez in societate si daca o tin asa si nu ma schimb o sa am probleme.De schimbat ma schimb des, dar de haine nu de caracter.Sau poate nu a avut dreptate si intr-o zi intru si eu in societate cu capul inainte.Doar timpul va arata chestia asta.
In seara asta pe la 9 jumatate nu mai rezistam in casa si am iesit afara.(...)de ce?, nu ma intrebati pe mine, poate o sa va raspunda vocile din capul meu.Probabil e de la medicamentul de somn pe care il iau, pe prospect asta-i o reactie adversa.(...)
marți, 16 martie 2010
Am fost, sunt si voi fi un ordinar.Cel mai rau e ca nu pot schimba nimic.Vocile din capul meu imi spun ca tin unbra degeaba pe pamantul asta.De aceea am incercat sa ies din casa doar pe ploaie.Se zice ca un sinucigas cand isi incepe tentativele nu se lasa pana cand nu isi duce la sfarsit planul si paraseste lumea asta pe usa din spate.Eu am incercat asta inainte de internare.Psihologii de la spital au avut grija sa ma abureascasa nu mai incerc.Cel putin acum, dar pe viitor nu se stie.Singuratatea e una din cele mai triste ipostaze pe care le cunoaste fiinta umana.Eu o cunosc cel mai bine.Am cunoscut-o acum cativa ani si de atunci nu am mai scapat de ea.Cu cat vrei sa scapi de ea cu atat te invadeaza mai tare.Nu ai ce sa-i faci, te invadeaza si nu poti scapa.Un dusman daca nu-l poti infrange alatura-te lui, eu asa am facut.,,M-am relaxat in ultimu hal,,.Am parasit lumea asta si mi-am creat-o pe a mea.De ce sa-mi mai bat capul cu lumea asta cainoasa cand pot sa-mi construesc eu lumea mea, sa fie cum vreau eu si sa incerc sa stau cat de mult pot in ea, asta ma linisteste.Ma face sa ma simnt mai bine.Chiar daca stau putin, cateva ore dupa care trebuie sa ma intorc pe mizerabilul asta de pamant.
,,Nimeni n-are dreptul sa fure frumosul din sufletul nostru,,-spunea un prost cu carte.Asa ca nu va mai bagati in sufletul meu cu gandul ca vreti sa reparati ce e stricat.Lasati-ma sa respir.Nu intelegeti ca mai tare stricati si ca ce e stricat la mine nu mai merita reparat? Nici discutiile interminabile cu psihologii, nici pastilele nu o sa-mi faca nimic.Sunt o cauza pierduta.Dati-ma uitarii, prefaceti-va ca nu mai exist numai lasati-ma in pace!
miercuri, 10 martie 2010
9 martie
8 martie
joi, 4 martie 2010
04.03.2010
miercuri, 3 martie 2010
20.02.2010
17.02.2010 21:03
13.02.2010 19:28
03.02.2010
luni, 1 martie 2010
Spitalul clinic de psihiatrie Socola
31.01.2010
Stau pe un nenorocit de scaun si va spun ce am patit si de ce am ajuns sa fiu internat la spitalul Socola la sectia 2 barbati.Nu am vrut sa se ajunga la asta dar tentativele de sinucidere si halucinatiile vizuale si auditive pe care le-am avut au spus totul.In fata spitalului Socola am ajuns in jurul orei 12 in data de 20.01.2010Am intrat la triaj, am stat la coada ca tot romanul si cand mi-a venit randul am intrat in cabinetul doctorului psihiatru si i-am zis ,,buba,,.O doamna doctor a fost foarte amabila si m-a indrumat catre o sectie de barbati si asa am nimerit catre pavilionul 2 barbati.Am intrat in pavilion, ne-am uitat stanga-dreapta si am ajuns in fata unui cabinet a unei doamne doctor super de treaba.O spun super de treaba pentru ca m-a ajutat si m-a inteles pana acum tot timpul si nu a fost nevoie de mici ,,atentii,, cum se face in Romania de azi.Ne-a primit in cabinetul ei, am stat de vorba, i-am povestit si s-a ajuns la o concluzie->internarea mea.Si asa am demarat actele pentru internare si tot restul protocolului.Am avut ghinionul sa ma duca la sectia de la etaj unde era cu stricta supraveghere a pacientilor Practic nu aveai voie sa faci nimic fara acordul si supravegherea asistentilor sau infirmierilor de servici.M-am schimbat in pijamale si mi-a fost dat patul in grija intr-o rezerva cu 2 paturi.Colegul meu era un mos de vreo 70 de ani cu care m-am inteles bine.Am avut parte de o surpriza cand mi-au zis ca nu am voie cu lucruri personale, pana si cruciulita de la gat mi-au luat-o.Tot ce era a meu era hainele de pe mine.Si uite asa imi incepusem spitalizarea de om nebun intr-o sectie de nebuni complet securizata.Usa de la sectie se deschidea numai cu un card pe care il aveau numai asistentii mai inportanti.Ceilalti pacienti erau boschetari in mare parte dintre ei.Am intalnit si un barbat de vreo 40 de ani care toti ii ziceau ,,parinte,, a vorbit cu mine de multe ori si vorbea frumos despre Dumnezeu dar nu stiu precis daca era intr-adevar preot sau nu.Eu mi-am facut un prieten aproape de varsta mea care era venit din cauza starii de anxietate.In rest toti pacientii erau boschetari pe care nu ai fi vrut sa-i vezi niciodata.
Prima noapte petrecuta acolo a fost ingrozitoare, am adormit greu din cauza zgomotelor facute de colegii mei din salon ca nu aveam voie sa inchidem usa de la rezerva.Colac peste pupaza pe la vreo 12 noaptea m-au apucat halucinatiile.Am inceput sa delirez, sa spun lucruri si sa vad lucruri ciudate, mi-am smuls perfuzia de la mana si am cazut jos din pat.Atunci m-au auzit asistentii, auvenit la mine si m-au inconjurat, m-au prins si m-au legat de maini de pat, dar cu asta tot nu am scapat de halucinatii.Dupa un timp m-am dezlegat la mana stanga dar cand sa ma dezleg si la mana dreapta am fost prins.Si pentru treaba asta am fost legat de pat de maini, picioare si in jurul pieptului.Practic nu ma mai puteam misca deloc.Nu am precizat faptul ca mi-au facut o injectie si dupa 3 minute m-am linistit de tot.Atunci mi-am dat seama de criza pe care am avut-o.A trecut greu noaptea, intepenisem si ma durea spatele dar dimineata la 6 m-au dezlegat.Mi-au ramas urme la maini de la legaturi, mi se invinetise la cat de tare m-au strans.M-au dezlegat si mi-am inceput ziua ca pacient la Socola.Trezirea era intotdeauna la ora 6(venea infirmierul de servici, iti aprindea becul si tipa la tine sa te trezesti) si te trezeai vrand-nevrand incepeai sa-ti faci patul, sa te speli si nu dura mult si venea iar infirmierul si te trimitea in sala de mese.Si asa stateai in sala de mese de la ora 6.15 pana la ora 8 si ceva, pana cand venea mancarea.Dimineata intotdeauna iti dadea o cana de ceai, o bucata de paine unsa cu margarina si cam atat.Dupa masa te duceai in patul tau si asteptai ca intr-un sfert de ora venea si tratamentulVedeai asistentii ca veneau cu 3 cutii cu plicuri pline de pastile si te striga sa vi sa le inghiti.Dupa pastile te plictiseai cat puteai pana la masa de pranz, asta bineinteles dupa ce treceai de vizita medicilor.La pranz te chemau la masa:la felul 1 o supa cica din care iti culegeai sfertul de cartof, la felul 2 era ciulama, o tocanita de cartofi, fasole, depindea ce faceau in ziua respectiva.Dupa ce te ridicai de la masa te duceai la patul tau si frecai menta pana te chemai iarasi la pastile.Dupa aceea dormeam pana la cina constituita dintr-o cana de ceai, o bucata de paine si un fel 2.Si zilele tot asa treceau pana am facut saptamana si intr-o dimineata am fost chemat in cabinetul doctoritei, am vorbit cu ea si a stabilit sa fiu mutat jos la ,,liber,,.Scapasem de regimul de stricta supraveghere, eram fericit ca acum puteam sa inchid usa de la toaleta dupa mine.Am vazut o gramada de orori si de conditii inumanecat am stat sus la etaj dar nu le zic decat daca le cereti printr-un comentariu.La cateva zile dupa ce am fost mutat jos am vorbit cu doctorita la vizita si am stabilit sa ma externeze pentru 3 zile sa-mi aduc aminte cum mai este pe acasa.