luni, 22 martie 2010

21.03.2010

Sunt uimitoare starile de spirit ale omului si sunt uimit cat de repede se poate trece de la o stare la alta.Eu dimineata eram intr-o stare depresiva.(...)M-am descarcat de toate grijile pe care oamenii obisnuiti le considera banalitati dar pe mine ,,banalitatile,, astea ma cocoseaza mai tare decat un mos.Sunt momente in care nu mai pot face fata situatiei, ma depaseste.

Dupa amiaza a fost nevoie de doar 1 ora sa stau singur cu verisoara mea de 2 anisori ca sa ma puna intr-o buna dispozitie.E o scumpete de fata.Pun pariu ca inveseleste orice depresiv cu nazbatiile ei.Stateam si ma uitam la ea, ce ingeras frumos a putut sa iasa dintr-n tata betiv si o mama, o mama cu probleme.Ea nu are nici o vina a tot ce se intampla.Nu stie ca mama-sa se da de ceasul mortii cum sa o imtretina de pe o zi pe alta si ea totusi e vesela tot timpul si plina de energie.

Mai pe seara am dat o tura cu masina prin oras.E duminica seara, toata lumea a iesit la o plimbare.Mai peste tot masini frumoase, stilate si a mea e frumoasa dar se diferentia printr-o chestie de restul-->lipsea fata din dreapta.Si nu lipsea din cauza motivului ca ocupantul scaunului moare primul la accident ci din alt motiv.Ma uitam pe trotuar peste tot era cate un baiat sau mai multi tinundu-se de mana cu cate o fata.Poate a avut dreptate psihologul cu care am vorbit la internare.Imi spunea ca eu nu pot sa ma integrez in societate si daca o tin asa si nu ma schimb o sa am probleme.De schimbat ma schimb des, dar de haine nu de caracter.Sau poate nu a avut dreptate si intr-o zi intru si eu in societate cu capul inainte.Doar timpul va arata chestia asta.

In seara asta pe la 9 jumatate nu mai rezistam in casa si am iesit afara.(...)de ce?, nu ma intrebati pe mine, poate o sa va raspunda vocile din capul meu.Probabil e de la medicamentul de somn pe care il iau, pe prospect asta-i o reactie adversa.(...)

marți, 16 martie 2010

Am fost, sunt si voi fi un ordinar.Cel mai rau e ca nu pot schimba nimic.Vocile din capul meu imi spun ca tin unbra degeaba pe pamantul asta.De aceea am incercat sa ies din casa doar pe ploaie.Se zice ca un sinucigas cand isi incepe tentativele nu se lasa pana cand nu isi duce la sfarsit planul si paraseste lumea asta pe usa din spate.Eu am incercat asta inainte de internare.Psihologii de la spital au avut grija sa ma abureascasa nu mai incerc.Cel putin acum, dar pe viitor nu se stie.Singuratatea e una din cele mai triste ipostaze pe care le cunoaste fiinta umana.Eu o cunosc cel mai bine.Am cunoscut-o acum cativa ani si de atunci nu am mai scapat de ea.Cu cat vrei sa scapi de ea cu atat te invadeaza mai tare.Nu ai ce sa-i faci, te invadeaza si nu poti scapa.Un dusman daca nu-l poti infrange alatura-te lui, eu asa am facut.,,M-am relaxat in ultimu hal,,.Am parasit lumea asta si mi-am creat-o pe a mea.De ce sa-mi mai bat capul cu lumea asta cainoasa cand pot sa-mi construesc eu lumea mea, sa fie cum vreau eu si sa incerc sa stau cat de mult pot in ea, asta ma linisteste.Ma face sa ma simnt mai bine.Chiar daca stau putin, cateva ore dupa care trebuie sa ma intorc pe mizerabilul asta de pamant.

,,Nimeni n-are dreptul sa fure frumosul din sufletul nostru,,-spunea un prost cu carte.Asa ca nu va mai bagati in sufletul meu cu gandul ca vreti sa reparati ce e stricat.Lasati-ma sa respir.Nu intelegeti ca mai tare stricati si ca ce e stricat la mine nu mai merita reparat? Nici discutiile interminabile cu psihologii, nici pastilele nu o sa-mi faca nimic.Sunt o cauza pierduta.Dati-ma uitarii, prefaceti-va  ca nu mai exist numai lasati-ma in pace!

miercuri, 10 martie 2010

9 martie

9 martie-pentru unii o zi obisnuita ca toate celelalte.Pentru altii o ocazie sa bea, sa bea pana nu mai poate sta in picioare si cand vede ca nu mai poate mai bea 2,3 pahare/sticle.Majoritatea oamenilor debea asteapta ziua 9 martie, printr-o lege nescrisa 9 martie se mai cheama si ziua barbatului sau 44 de pahare.Aseara pe la ora 20.00 s-a intrerupt curentul in cartier la mine.Nu am vrut ca dracii sa puna stapanire pe mintea mea si am iesit la o plimbare cu masina prin oras.Totul era intuneric in cartierul meu dar in celelalte cartiere ale orasului era curent electric.Ma plimbam cu masina prin oras si am trecut cu masina prin fata la birturi, baruri, crasme si restaurante.Ca sa vezi, toate erau pline.Pline de barbati care beau ca porcii.Cica e criza dar au facut rost de bani ca sa-si procure bautura.Diavolul a inventat ziua celor 44 de pahare.Si dupa ce mor, betivii se duc in fata lui Dumnezeu.Acesta Le zice: ,,Ti-am spus doar sa nu mai bei si sa-ti vezi de familia ta,,.Si ii trimite in infern sa arda.

8 martie

8 martie-pentru oamenii normali este o oprtunitate de a surprinde perechea cu o floare, un cadou sau orice altceva care sa le bucure pe fete.Pentru mine e doar o nenorocita de zi ca oricare alta.Am facut diferenta intre lume si eu.Lumea e lume dar eu, eu sunt un bolnav psihic care a stat 1 luna intrun mare spital de psihiatrie.O data am avut si eu prietena si stiu cum este.Treaba asta cu cadoul pe care il dai sa o faci fericita e vrajeala.Adevarul e ca un baiat ii da un cadou de 8 martie pentru ca in seara aceea fata sa fie in patul baiatului.Asta e adevaratul motiv si nu altul. 

joi, 4 martie 2010

04.03.2010

Pare schimbata, toata lumea din oras nu stiu ce sa intamplat cu ea dar nu este aceea pe care am lasat-o acum o luna inainte sa plec la spital.Nici traficul nu mai e la fel, e mai haotic, toti se baga in fata parca ar concura pentru cel mai mare Grand Prix, nu se mai respecta regulile de circulatie nimic.Ma strecor cu greu prin trafic cu masina sa ajung la destinatia dorita sau nu.Chiar acum vad 2 doamne intr-o parcare in spatele unui camion sau tir, fumeaza si se misca de pe un picior pe altul, cica danseaza pe o melodie care se aude dinauntrul  unui telefon mobil.Nu vad rostul la zbatuiala pe care o presteaza, poate o face de frig, poate de foame, poate sunt nebune.Ce ar cauta niste nebune la cumparaturi intr-un mare supermarket?Stau in parcare, in masina si observ lumea care iese din supermarket.unii cu carucioarele pline, altii goale.Fetele lor sunt satisfacute cand se uita la cumparaturi dar cica suntem in criza si nu avem bani, cine sa-i mai inteleaga ca eu nu.As vrea sa ma dau jos din masina, sa merg pe jos, sa merg printre oameni, printre adolescentii care vin de la licee si se intorc acasa, dar nu pot, imi e teama, mie frica de privirile la toti.In gandul lor cand ma vad ma injura, pe fata lor se vede un dispret total.Am mai patit-o si stiu cum este.Cand scriam am fost surprins de 2 fosti prieteni, nu i-am mai vazut de 2 luni.Am incercat sa-mi ascund teama si am iesit din masina sa conversez cu ei.Imediat cum ne-am apropiat m-au intrebat ce-i cu carnetelul in care scriu, mi-au dat ,,sah mat,, nu am stiut ce sa le raspung.Am inceput si eu sa intreb de ei: ce mai fac, cum au mai dus-o si banalitati din astea.Am scapat si nu mau mai intrebat de carnetel.Am vorbit sa treaca timpul.Am rezistat 5 minute cu ei, atat.Dupa aceea nu am mai suportat si am plecat.Mi-am adus aminte sa-mi iau ,,La revedere,, civilizat de la ei si am plecat in masina, ei au plecat pe jos la casele lor.Am respirat usurat cand iam vazut plecand si am ramas singur.Pun pariu ca atunci cand le-am intors spatele ei m-au injurat si mi-au aratat semne obscene.Peste 2 zile vine in oras baiatul care mi-a fost cel mai bun prieten.Partea rea este ca a zis ca vrea sa ma vada.Eu nu gasesc neaparata nevoie sa ne intalnim.Cred ca am sa ma prefac bolnav sa evit sa dau ochii cu el.In ultimu timp am evitat sa-i privesc in ochi pe alti oameni.Pur si simplu nu mai pot.Oamenii trec haotic pe langa masina mea, se uita la ea, o ating.Am inceput sa-i clacsonez.Ei au tipat la mine si m-au injurat, de data asta cu voce tare.Mi-am pregatit spreiul paralizant in caz de venea spre mine dar spre norocul lui nu a venit.Un copil se plimba cu bicicleta prin ploaie.Am vrut sa ies la el si sa-l iau la intrebari ce cauta pe aici? de ce merge prin ploaie?  dar a plecat repede.

miercuri, 3 martie 2010

20.02.2010

Si am ajuns acasa, am venit aseara.Pana in ziua externarii timpul a trecut greu tare, parca cineva il oprea din cand in cand.Ieri a fost o zi frumoasa de externare. A fost frumos, soare, nu batea vantu si era putin caldut.Pana la pranz imi facuse externarea, imi daduse foile, m-am schimbat si am iesit pe poarta spitalului.De mult asteptam momentul asta.Am iesit pe poarta pe la 2, pana la 4 m-am plinbat prin Iasi, la 4 am plicat din Iasi si la 8 am ajuns acasa.Mi-au dat tratament acasa,aceleasi pastile care le luam la spital.In ultima seara petrecuta la spital m-am apucat de facut poze, sa le am ca amintire.Am facut o poza si cu batranul Aliosa, cel care sta de vreo 60 de ani la spital.Cu cati oameni am vorbit la spital mi-au zis ca daca am fost internat prima data o sa vin si a doua oara si a treia oara si tot asa.Pana si batranul Aliosa mi-a zis asta si m-au cam dezamagit cuvintele lui.Cat timp am stat la spital am facut o radiografie la sinusuri si s-a descoperit ca am sinuzita si mai am si un chist la sinusul frontal drept.Asta inseamna ca trebuie sa fac punctie->alta belea.Am dat din lac in put.Si nu se termina aici, dupa ce termin cu ORL-ul trebuie sa ma duc si la dermatologie ca am treaba si pe acolo.Si dupa ce scap de toate astea poate imi traiesc si eu viata departe de spitaluri si doctori.

17.02.2010 21:03

Am venit din salon ca mi-am luat cele 9 pastile si am zis sa mai scriu ceva.In dimineata asta a venit maicamea la mine.Nu am mai vazut-o de 2 saptamani.A vorbit cu doctorita si ia zis starea mea de sanatate actuala care este destul de buna.Azi la vizita doctoritei mele am negociat externarea mea care este vineri.Doctorita a vrut sa ma mai tina o saptamana dar i-am zis ca vreau acasa si m-a lasa sa plec vineri.Adica peste 2 zile.Stiu ca o sa treaca greu tare zilele astea 2 ca nu am rabdare deloc.O sa incerc sa-mi ocut timpul cat de mult pot ca asa sa treaca mai repede.

13.02.2010 19:28

A mai trecut o zi la Socola.Sambata si duminica e cam naspa ca e plictiseala mare.Dimineata am mancat macaroane cu ceai, la pranz ne-a dat supa care nu o suport si la felul 2 varza calita, seara la cina am avut cartofi.Azi a fost frumos afara, cand a venit sormea la mine am iesit afarasi ne-am inbaiat cu soare.Am intrat putin in Biserica ca s-o vedem si pe inauntru.In seara asta a fost slujba, am vrut sa ma duc dar nu mi-au dat voie asistentele.Poate ma duc maine ca e duminica.

03.02.2010

Si uite m-am uitat iar la Socola sectia 2 barbati.De data asta sunt la partier.Am scapat de nebunii de sus.Mai stateam putin si innebuneam de nu ma mai scoteau om de acolo sau nu ma mai scoteau deloc.Aici nu o duc rau, 3 mese pe zi, destul de consistente, pastilele de 3 ori pe zi.Acum dimineata iau 4 pastile, la pranz 3 si seara 9(multe sunt pentru somn).Azi a trecut repede ziua, somn, mancare, vizita lu sormea, perfuzia si iar somn.Fac perfuzie 500ml de glucoza si cateva B-uri.

luni, 1 martie 2010

Spitalul clinic de psihiatrie Socola

31.01.2010

Stau pe un nenorocit de scaun si va spun ce am patit si de ce am ajuns sa fiu internat la spitalul Socola la sectia 2 barbati.Nu am vrut sa se ajunga la asta dar tentativele  de sinucidere si halucinatiile vizuale si auditive pe care le-am avut au spus totul.In fata spitalului Socola am ajuns in jurul orei 12 in data de 20.01.2010Am intrat la triaj, am stat la coada ca tot romanul si cand mi-a venit randul am intrat in cabinetul doctorului psihiatru si i-am zis ,,buba,,.O doamna doctor a fost foarte amabila si m-a indrumat catre o sectie de barbati si asa am nimerit catre pavilionul 2 barbati.Am intrat in pavilion, ne-am uitat stanga-dreapta si am ajuns in fata unui cabinet a unei doamne doctor super de treaba.O spun super de treaba pentru ca m-a ajutat si m-a inteles pana acum tot timpul si nu a fost nevoie de mici ,,atentii,, cum se face in Romania de azi.Ne-a primit in cabinetul ei, am stat de vorba, i-am povestit si s-a ajuns la o concluzie->internarea mea.Si asa am demarat actele pentru internare si tot restul protocolului.Am avut ghinionul sa ma duca la sectia de la etaj unde era cu stricta supraveghere a pacientilor Practic nu aveai voie sa faci nimic fara acordul si supravegherea asistentilor sau infirmierilor de servici.M-am schimbat in pijamale si mi-a fost dat patul in grija intr-o rezerva cu 2 paturi.Colegul meu era un mos de vreo 70 de ani cu care m-am inteles bine.Am avut parte de o surpriza cand mi-au zis ca nu am voie cu lucruri personale, pana si cruciulita de la gat mi-au luat-o.Tot ce era a meu era hainele de pe mine.Si uite asa imi incepusem spitalizarea de om nebun intr-o sectie de nebuni complet securizata.Usa de la sectie se deschidea numai cu un card pe care il aveau numai asistentii mai inportanti.Ceilalti pacienti erau boschetari in mare parte dintre ei.Am intalnit si un barbat de vreo 40 de ani care toti ii ziceau ,,parinte,, a vorbit cu mine de multe ori si vorbea frumos despre Dumnezeu dar nu stiu precis daca era intr-adevar preot sau nu.Eu mi-am facut un prieten aproape de varsta mea care era venit din cauza starii de anxietate.In rest toti pacientii erau boschetari pe care nu ai fi vrut sa-i vezi niciodata.

         Prima noapte petrecuta acolo a fost ingrozitoare, am adormit greu din cauza zgomotelor facute de colegii mei din salon ca nu aveam voie sa inchidem usa de la rezerva.Colac peste pupaza pe la vreo 12 noaptea m-au apucat halucinatiile.Am inceput sa delirez, sa spun lucruri si sa vad lucruri ciudate, mi-am smuls perfuzia de la mana si am cazut jos din pat.Atunci m-au auzit asistentii, auvenit la mine si m-au inconjurat, m-au prins si m-au legat de maini de pat, dar cu asta tot nu am scapat de halucinatii.Dupa un timp m-am dezlegat la mana stanga dar cand sa ma dezleg si la mana dreapta am fost prins.Si pentru treaba asta am fost legat de pat de maini, picioare si in jurul pieptului.Practic nu ma mai puteam misca deloc.Nu am precizat faptul ca mi-au facut o injectie si dupa 3 minute  m-am linistit de tot.Atunci mi-am dat seama de criza pe care am avut-o.A trecut greu noaptea, intepenisem si ma durea spatele dar dimineata la 6 m-au dezlegat.Mi-au ramas urme la maini de la legaturi, mi se invinetise la cat de tare m-au strans.M-au dezlegat si mi-am inceput ziua ca pacient la Socola.Trezirea era intotdeauna la ora 6(venea infirmierul de servici, iti aprindea becul si tipa la tine sa te trezesti) si te trezeai vrand-nevrand incepeai sa-ti faci patul, sa te speli si nu dura mult si venea iar infirmierul si te trimitea in sala de mese.Si asa stateai in sala de mese de la ora 6.15 pana la ora 8 si ceva, pana cand venea mancarea.Dimineata intotdeauna iti dadea o cana de ceai, o bucata de paine unsa cu margarina si cam atat.Dupa masa te duceai in patul tau si asteptai ca intr-un sfert de ora venea si tratamentulVedeai asistentii ca veneau cu 3 cutii cu plicuri pline de pastile si te striga sa vi sa le inghiti.Dupa pastile te plictiseai cat puteai pana la masa de pranz, asta bineinteles dupa ce treceai de vizita medicilor.La pranz te chemau la masa:la felul 1 o supa cica din care iti culegeai sfertul de cartof, la felul 2 era ciulama, o tocanita de cartofi, fasole, depindea ce faceau in ziua respectiva.Dupa ce te ridicai de la masa te duceai la patul tau si frecai menta pana te chemai iarasi la pastile.Dupa aceea dormeam pana la cina constituita dintr-o cana de ceai, o bucata de paine si un fel 2.Si zilele tot asa treceau pana am facut saptamana si intr-o dimineata am fost chemat in cabinetul doctoritei, am vorbit cu ea si a stabilit sa fiu mutat jos la ,,liber,,.Scapasem de regimul de stricta supraveghere, eram fericit ca acum puteam sa inchid usa de la toaleta dupa mine.Am vazut o gramada de orori si de conditii inumanecat am stat sus la etaj dar nu le zic decat daca le cereti printr-un comentariu.La cateva zile  dupa ce am fost mutat jos am vorbit cu doctorita la vizita si am stabilit sa ma externeze pentru 3 zile sa-mi aduc aminte cum mai este pe acasa.