joi, 4 martie 2010

04.03.2010

Pare schimbata, toata lumea din oras nu stiu ce sa intamplat cu ea dar nu este aceea pe care am lasat-o acum o luna inainte sa plec la spital.Nici traficul nu mai e la fel, e mai haotic, toti se baga in fata parca ar concura pentru cel mai mare Grand Prix, nu se mai respecta regulile de circulatie nimic.Ma strecor cu greu prin trafic cu masina sa ajung la destinatia dorita sau nu.Chiar acum vad 2 doamne intr-o parcare in spatele unui camion sau tir, fumeaza si se misca de pe un picior pe altul, cica danseaza pe o melodie care se aude dinauntrul  unui telefon mobil.Nu vad rostul la zbatuiala pe care o presteaza, poate o face de frig, poate de foame, poate sunt nebune.Ce ar cauta niste nebune la cumparaturi intr-un mare supermarket?Stau in parcare, in masina si observ lumea care iese din supermarket.unii cu carucioarele pline, altii goale.Fetele lor sunt satisfacute cand se uita la cumparaturi dar cica suntem in criza si nu avem bani, cine sa-i mai inteleaga ca eu nu.As vrea sa ma dau jos din masina, sa merg pe jos, sa merg printre oameni, printre adolescentii care vin de la licee si se intorc acasa, dar nu pot, imi e teama, mie frica de privirile la toti.In gandul lor cand ma vad ma injura, pe fata lor se vede un dispret total.Am mai patit-o si stiu cum este.Cand scriam am fost surprins de 2 fosti prieteni, nu i-am mai vazut de 2 luni.Am incercat sa-mi ascund teama si am iesit din masina sa conversez cu ei.Imediat cum ne-am apropiat m-au intrebat ce-i cu carnetelul in care scriu, mi-au dat ,,sah mat,, nu am stiut ce sa le raspung.Am inceput si eu sa intreb de ei: ce mai fac, cum au mai dus-o si banalitati din astea.Am scapat si nu mau mai intrebat de carnetel.Am vorbit sa treaca timpul.Am rezistat 5 minute cu ei, atat.Dupa aceea nu am mai suportat si am plecat.Mi-am adus aminte sa-mi iau ,,La revedere,, civilizat de la ei si am plecat in masina, ei au plecat pe jos la casele lor.Am respirat usurat cand iam vazut plecand si am ramas singur.Pun pariu ca atunci cand le-am intors spatele ei m-au injurat si mi-au aratat semne obscene.Peste 2 zile vine in oras baiatul care mi-a fost cel mai bun prieten.Partea rea este ca a zis ca vrea sa ma vada.Eu nu gasesc neaparata nevoie sa ne intalnim.Cred ca am sa ma prefac bolnav sa evit sa dau ochii cu el.In ultimu timp am evitat sa-i privesc in ochi pe alti oameni.Pur si simplu nu mai pot.Oamenii trec haotic pe langa masina mea, se uita la ea, o ating.Am inceput sa-i clacsonez.Ei au tipat la mine si m-au injurat, de data asta cu voce tare.Mi-am pregatit spreiul paralizant in caz de venea spre mine dar spre norocul lui nu a venit.Un copil se plimba cu bicicleta prin ploaie.Am vrut sa ies la el si sa-l iau la intrebari ce cauta pe aici? de ce merge prin ploaie?  dar a plecat repede.

Un comentariu:

  1. Cateodata viata pare a fi un vis,cateodata noi fantomele din el,vom afla daca ne vom trezi la asa-zisa 'realitate'....

    RăspundețiȘtergere