marți, 16 martie 2010

Am fost, sunt si voi fi un ordinar.Cel mai rau e ca nu pot schimba nimic.Vocile din capul meu imi spun ca tin unbra degeaba pe pamantul asta.De aceea am incercat sa ies din casa doar pe ploaie.Se zice ca un sinucigas cand isi incepe tentativele nu se lasa pana cand nu isi duce la sfarsit planul si paraseste lumea asta pe usa din spate.Eu am incercat asta inainte de internare.Psihologii de la spital au avut grija sa ma abureascasa nu mai incerc.Cel putin acum, dar pe viitor nu se stie.Singuratatea e una din cele mai triste ipostaze pe care le cunoaste fiinta umana.Eu o cunosc cel mai bine.Am cunoscut-o acum cativa ani si de atunci nu am mai scapat de ea.Cu cat vrei sa scapi de ea cu atat te invadeaza mai tare.Nu ai ce sa-i faci, te invadeaza si nu poti scapa.Un dusman daca nu-l poti infrange alatura-te lui, eu asa am facut.,,M-am relaxat in ultimu hal,,.Am parasit lumea asta si mi-am creat-o pe a mea.De ce sa-mi mai bat capul cu lumea asta cainoasa cand pot sa-mi construesc eu lumea mea, sa fie cum vreau eu si sa incerc sa stau cat de mult pot in ea, asta ma linisteste.Ma face sa ma simnt mai bine.Chiar daca stau putin, cateva ore dupa care trebuie sa ma intorc pe mizerabilul asta de pamant.

,,Nimeni n-are dreptul sa fure frumosul din sufletul nostru,,-spunea un prost cu carte.Asa ca nu va mai bagati in sufletul meu cu gandul ca vreti sa reparati ce e stricat.Lasati-ma sa respir.Nu intelegeti ca mai tare stricati si ca ce e stricat la mine nu mai merita reparat? Nici discutiile interminabile cu psihologii, nici pastilele nu o sa-mi faca nimic.Sunt o cauza pierduta.Dati-ma uitarii, prefaceti-va  ca nu mai exist numai lasati-ma in pace!

Un comentariu: